ASA DA
                   ASA NU
  "Sunt foarte ingrijorata pentru ca am observat ca in ultima saptamana ai refuzat de mai multe ori sa mananci cu noi la masa, te-ai cantarit zilnic si ai afirmat, de mai multe ori, ca esti grasa."
  "Eu si tatal tau suntem ingrijorati de faptul ca esti nemultumita de felul in care arati si de preocuparea pe care am observat-o privind alimentatia. Tu ce parere ai despre asta?"
  "Observ ca nu mananci micul dejun in ultima vreme, iar acest lucru ma ingrijoreaza. Vreau sa vorbim despre comportamentul tau alimentar"
  "Eu sunt ingrijorata de faptul ca esti mai retrasa, ca esti nemultumita de felul in care arati, si as vrea sa aflu cum te putem ajuta. Cred ca ar trebui sa cerem ajutorul unui specialist, care sa ne spuna daca putem face ceva pentru ca tu sa te simti mai bine. Ce parere ai despre asta?"



   "Vad ca nu vrei sa mananci nimic, tu nu vezi ca ai slabit, ce ai de gand, vrei sa lesini pe strada?!"
   "Nu inteleg ce e cu tine, vrei sa ne innebunesti? Noi ne zbatem sa facem totul pentru tine!"
  "Tu nu intelegi ca nu e bine ce faci? De ce nu ai si tu un pic de vointa sa faci ceva?!"
  "Nu stiu ce sa mai fac, spune-mi tu cum sa te ajut"
  "Daca m-ai iubi, ai incerca sa faci ce trebuie!"
  "Nu mai putem continua asa, daca nu te potolesti, te duc la spital!"
  "Daca mananci, o sa-ti cumpar ce vrei tu!"
  "Treaba ta, o sa ajungi la spital si atunci sa nu-mi spui mie!"
 
"Credem ca fiica noastra are o tulburare de comportament alimentar. Cum sa abordam problema?"

Pentru o perioada de timp observati si notati comportamentele care va ingrijoreaza.
Stabiliti un moment in care sa aveti timpul si cadrul necesar pentru aceasta discutie (nu incepeti discutia la masa, in masina in drum spre scoala, sau cu 10 minute inainte de a pleca de acasa). Spuneti-i copilului dvs ca doriti sa discutati ceva important cu el /ea, si intrebati cand are timp.
Exprimati-va ingrijorarea si specificati exact care sunt lucrurile pe care le-ati observat.

In discutia cu fiul / fiica dvs cautati sa obtineti colaborare si sa intelegeti felul in care se simte si gandeste (inclusiv temerile, preocuparile, dorintele lui / ei). Ascultati, cu rabdare, si validati emotiile, fara a incerca sa oferiti solutii imediate sau sa o convingeti pe fiica dvs sa isi schimbe comportamentul. Incercati, in schimbul sfaturilor si al solutiilor, sa puneti intrebari care sa va ajute sa intelegeti care este perspectiva fiicei dvs asupra situatiei in care se afla.

   Asa NU

  - Nu puneti etichete ("Esti egoista", "Esti frumoasa", "Esti desteapta", "Esti slaba", etc)
  - Nu amenintati ("Te duc la spital!", "Nu-ti mai dau nimic", "Nu te mai las cu prietenele tale", etc)
  - Nu santajati emotional ("Daca ma iubesti, trebuie sa faci asta", "Noi te iubim si iti vrem binele, trebuie sa faci si tu ceva", "Vrei sa ne imbolnavim, sa ne bagi in spital?", "Tu nu-ti dai seama ce ne faci?", etc)
  - Nu tineti "morala" ("Vezi, ti-am spus eu ca nu trebuia sa faci asta, uite ce s-a intamplat!", "Daca ne-ai fi ascultat, n-am fi ajuns aici", etc)
  - Nu faceti comentarii legate de felul in care arata, sau de greutatea ei sau comparatii cu alte persoane ("Esti prea slaba", "Arati foarte bine, nu e nevoie sa slabesti", "Esti mai frumoasa decat prietenele tale", etc)
  - Nu indemnati la "vointa" - e ca si cum i-ati cere unei persoane racite sa aiba vointa sa nu-i mai curga nasul! ("Trebuie sa ai vointa!", "Daca ai avea vointa, ai putea sa faci ceva!", etc)
- Nu o ignorati, nu o evitati, nu o pedepsiti (aceste actiuni fac si mai mult rau; rolul dvs este sa oferiti sprijin si suport)
- Nu incercati sa impuneti reguli ("Gata, de maine trebuie sa mananci cand iti spunem noi", "Nu mai ai voie sa iti cumperi singura de mancare", "De maine vei manca ce ti se pune pe masa, fara comentarii!")
- Nu acuzati, nu induceti sentimente de vinovatie ("Tu nu vrei sa intelegi cat de tare suferim din cauza ta!", "Din cauza ta am ajuns aici, tu esti de vina pentru ce se intampla!", etc)
- Nu faceti promisiuni, nu incercati sa o "cumparati" ("Uite, iti promit ca mergem in vacanta unde vrei tu, daca esti cuminte si mananci cum trebuie", "Spune-mi ce vrei tu, si iti promit ca iti iau / fac, daca mananci si nu mai vomiti", etc)
- Nu va auto-invinovatiti si nu incercati sa gasiti un vinovat ("Trebuia sa am grija de tine, din cauza mea am ajuns aici", "N-am fost suficient de atenta, daca as fi vorbit mai mult cu tine, poate nu se intampla asta", "De ce, mami, faci asta, ti-a facut cineva ceva? S-a intamplat ceva, cine te-a suparat?", etc)

  Asa DA

- Informati-va si aflati ce sunt tulburarile de comportament alimentar, care sunt simptomele, care este tratamentul adecvat si unde puteti beneficia de tratament (psihiatrie, psihoterapie cognitiv-comportamentala, etc).
- Vorbiti-i fiicei despre ingrijorarile dvs, puneti intrebari si ascultati cu rabdare, fara a interveni, chiar daca nu sunteti de acord cu ceea ce spune. Explorati si incercati sa intelegeti care este perspectiva ei
- Formulati ingrijorarile in propozitii care incep cu "Eu...", nu cu "Tu..."; ex: in loc de "Tu nu mananci nimic, tot timpul tii regim, o sa te imbolnavesti!" - "Eu sunt foarte ingrijorata de modul in care te alimentezi, si imi este teama ca acest comportament are consecinte asupra sanatatii tale".
- Intelegeti ca e nevoie de timp, efort si ajutor specializat pentru schimbare, si nu exista o rezolvare rapida
- Validati emotiile, trairile, experientele: "Inteleg ca esti foarte trista", "Observ ca esti mai nervoasa in ultima vreme", "E normal sa ne dorim sa fim placuti de ceilalti", etc
- Exprimati-va emotiile chiar daca sunt negative, intr-un mod asertiv: "Ma simt neputincioasa cand observ ca te simti rau si nu-mi dai voie sa fiu langa tine. Imi doresc sa te ajut.", "Ma intristeaza sa vad ca te simti rau, si vreau sa te ajut", "Ma enervez uneori, cand nu reusesc sa te ajut, dar vreau sa fiu langa tine si sa gasim solutii impreuna"
- Puneti accentul pe colaborare: "Te iubesc si vreau sa fii sanatoasa, de aceea vreau sa colaboram si sa gasim solutii pentru a-ti fi mai bine", "Vreau sa te ajut, sunt de partea ta", "Imi doresc sa fiu langa tine, sa fiu un sprijin, nu un inamic. Spune-mi cum crezi ca te pot ajuta?"
- Confirmati alte caracteristici in afara celor fizice, care va plac la fiica dvs, printr-o descriere a comportamentului: "Imi place ca ii ajuti pe prietenii tai cand au nevoie de tine", "Apreciez ca vorbesti cu mine despre aceste lucruri", "Imi plac desenele pe care le faci", "Imi place cum dansezi", etc
- Aratati suport, incurajare, respect si oferiti ajutor neconditionat: "Orice s-ar intampla, voi fi langa tine", "Ai sprijinul meu oricand este nevoie", "Am aflat ca sunt si alte persoane care au trecut prin asta, si cred ca si tu poti reusi. Eu iti voi oferi tot sprijinul de care ai nevoie", "Te iubesc si vreau sa fii bine, si pentru asta voi fi oricand langa tine", etc
- Incurajati cautarea ajutorului specializat: "Cred ca, la fel cum cautam un medic cand avem dureri, trebuie sa cautam un specialist care sa ne ajute in aceasta problema", "Cred ca ajutorul meu nu este suficient, avem nevoie de cineva cu experienta care sa te ajute sa depasesti problema asta", "Consider ca e important sa cauti ajutor de specialitate cand te confrunti cu o problema de sanatate", etc
- Cresteti responsabilitatea si oferiti-i persoanei dreptul de a lua propriile decizii: "Imi doresc sa te faci bine, iar inceperea tratamentului depinde momentan de decizia ta", "As vrea sa te gandesti la ce am discutat, si sa iei o decizie privind inceperea tratamentului".
* Discutati cu un medic psihiatru care sunt posibilitatile de tratament, daca simptomele sunt severe, viata persoanei se afla in pericol, iar aceasta refuza tratamentul.
- Fiti atenti la propriul dvs comportament alimentar si incercati sa fiti un bun exemplu.
- Evitati discutiile si afirmatiile despre greutate, forma corpului, aspect fizic
- Gasiti activitati placute impreuna cu fiica dvs, care sa nu implice mancarea (ex. mers la teatru, stand-up comedy, plimbare in parc, vizitat muzee, etc)


Copyright © 2014 Chiscu Ana Raluca. Toate drepturile rezervate.    

Ai nevoie de ajutor?
bulimie.ro | 
o726.191.822
Contact
Specialisti
Familie & Prieteni
Auto-ajutor
Tinerii care sufera de o tulburare de alimentatie au tendinta de a nega gravitatea situatiei, iar discutiile cu parintii pot fi dificile.
Depresia si bulimia nervoasa

Oprirea varsaturilor auto-provocate

Tratament: Psihoterapia Cognitiv-Comportamentala
Articole pentru familie

Prevenirea TCA: mesajele despre corp

Suntem ingrijorati: ce putem face?

5 Semnale de alarma pentru parinti






Ghiduri, brosuri

Parent Toolkit - National Eating Disorders Association

Eating disorders: Advice for parents

Eating disorders - National Institute of Mental health