Copyright © 2014 Chiscu Ana Raluca. Toate drepturile rezervate.    
o726.191.822
bulimie.ro | 
Ai nevoie de ajutor?

The Overcoming Bulimia Workbook
The Body Image Workbook


10 strategii pentru a invinge mancatul compulsiv
CARTI RECOMANDATE

Comportamentele de auto-ranire sunt o problema frecvent intalnita in randul persoanelor care sufera de tulburari ale comportamentului alimentar. Comportamentele de auto-ranire in randul persoanelor cu tulburari de alimentatie se asociaza cu istoric timpuriu de abuz (Fullerton, Wonderlich si Gosnell, 1995; van der Kolk, McFarlane, si Weisaeth, 1996), disociere (Brown, Russell, Thornton si Dunn, 1999), "multi-impulsivitate" (Fichter, Quadflieg, si Rief, 1994), tulburari de personalitate (Zates, Sieleni, si Bowers, 1989), o severitate mai accentuata a tulburarii psihiatrice (Heryog, Keller, Lavori, Kennz, si Sacks, 1992; Newton, Freeman, si Munro, 1993), si cu o mai mare rezistenta la tratamentul pentru tulburarea de alimentatie (Nagata, Kawarada, Kirjike, si Iketani, 2000).

Favazza (1987) afirma ca 50% dintre cei cu comportamente de auto-ranire au un istoric de anorexie sau bulimie nervoasa. In 1998, Conterio si Lader au sustinut, pe baza cercetarilor, ca 61% dintre cei cu comportamente de auto-ranire prezinta o tulburare de comportament alimentar in prezent sau in istoric.
Walsh si Rosen (1988) au aratat ca adolescentii care prezinta comportamente de auto-ranire au un risc semnificativ mai crescut de a suferi de o tulburare de alimentatie, comparativ cu cei fara comportamente de auto-ranire.
Cu privire la relatia psihologica dintre auto-ranire si tulburarile de alimentatie, Conterio si Lader (1998), Miller (1994) si Favazza (1987) considerau ca simptomele tulburarilor de alimentatie sunt echivalentul auto-ranirii.

Studiile au aratat ca prevalenta comportamentelor de auto-ranire in randul persoanelor cu tulburari de alimentatie este de 25%, fara a putea fi identificate anumite comportamente specifice de auto-ranire (Favaro si Santonastaso, 1998; Lacez, 1993; Mitchell si colab., 1986; Welch si Fairburn, 1996; Fichter si colab., 1994; Matsunaga si colab., 2000).

Tentativele de suicid la persoanele cu tulburari de alimentatie

Este cunoscut faptul ca tulburarile de alimentatie reprezinta tulburarile psihiatrice cu cea mai crescuta rata de deces, fie ca urmare a complicatiilor medicale ale acestor tulburari, fie ca urmare a suicidului.
Prevalenta tentativelor de suicid in randul persoanelor cu bulimie nervoasa este de 22% - pacienti in ambulatoriu, pana la 39% - pacienti spitalizati (Fichter si colab., 1994; Matsunga, Kirijke, Iwasaki, si colab., 2000). Insa in randul persoanelor cu bulimie nervoasa si consum de alcool, prevalenta tentativelor de suicid creste pina la 54%.

Suicidul reprezinta una dintre principalele cauze de deces in anorexia nervoasa. Studiile arata ca tentativele de suicid sunt frecvente in randul populatiei cu anorexie nervoasa, si se asociaza cu intentia de a muri.
Prevalenta tentativelor de suicid in anorexia nervoasa variaza de la 7% la pacientii cu anorexie de tip restrictiv, pina la 20-30% la pacientii cu anorexie nervoasa de tip mancat compulsiv - purgare.